Puține lucruri sunt la fel de importante pentru arhitectura IT de afaceri precum flexibilitatea, eficiența și funcționalitatea. Fără aceste elemente, nevoile de afaceri pot rămâne nesatisfăcute, iar experiența digitală generală (atât pe plan intern, cât și extern) poate duce la frustrare.
Companiile de toate formele și dimensiunile au nevoie de o arhitectură software care să se adapteze – și aici intră în joc mentalitatea compozabilă. Infrastructura compozabilă răspunde multor dintre cele mai presante provocări ale lumii afacerilor, ajutând la consolidarea flexibilității cadrului de lucru în sine. Nu este vorba doar de eliminarea redundanțelor, de a permite integrarea perfectă și de implementarea funcțiilor potrivite la momentele potrivite, ci este vorba de optimizarea întregii experiențe digitală.
Ce este arhitectura compozabilă?
Termenul de „compozabilitate” este un principiu de proiectare a sistemului care se referă la relațiile dintre componentele individuale – modul în care interacționează, cum sunt implementate și cum pot fi interschimbate pentru a satisface nevoi diferite. „Arhitectura componabilă”, atunci, este un cadru de părți mici care pot fi adăugate sau eliminate după cum este necesar pentru a crea (și recrea la infinit) o infrastructură complet personalizată. Aceste părți sunt numite microservicii – tehnologii reutilizabile care comunică prin interfețe de programare a aplicațiilor (API).
În multe feluri, aceste componente compozabile sunt blocuri de construcție care se îmbină și se despart cu ușurință. Arhitectura compozabilă este în contrast puternic cu arhitectura monolitică, care este construită ca o singură componentă cu caracteristici cheie imobile. În trecut, un sistem monolitic putea să deservească firmele suficient de eficient, dar odată cu întreruperile lanțului de aprovizionare, tulburările economice și schimbările fără precedent ale pieței, care devin tot mai comune, construirea întregii organizații pe o singură componentă inflexibilă este un joc de noroc.
Același lucru este valabil și pentru un sistem vechi cu integrări complicate – și uneori redundante. Deși este posibil să se reușească „adaptarea” de funcții noi, este nevoie de plata sistemelor individuale, de navigarea prin integrări imperfecte, de mutarea laborioasă a datelor dintr-un loc în altul și de memorarea diferitelor interfețe – totul într-un cadru care devine din ce în ce mai depășit.
Ce industrii au nevoie de arhitectură componabilă?
Unele industrii și întreprinderi individuale sunt mai potrivite pentru compozabilitate decât altele. De exemplu, companiile de comerț electronic din spațiul business-to-business (B2B) sunt candidați excelenți, deoarece nevoile pieței lor se schimbă rapid. Afacerile locale mici, pe de altă parte, pot beneficia mai mult de un sistem monolitic, mai ales dacă îşi desfăşoară activitatea într-o nișă bine definită, cu nevoi simple de software.
În general, firmele se vor potrivi bine pentru arhitectura compozabilă dacă sunt în căutarea unor soluții flexibile full-stack care să nu pună o povară pentru echipele IT interne. Iar componentele independente necesare unei abordări compozabile în general nu conduc la un TCO mai mare.
În general, acest tip de sistem este mult mai rentabil decât arhitectura monolitică – dar trebuie ştiut ce costuri trebuie anticipate. Acestea pot include costurile de configurare, adică costurile de implementare care acoperă dezvoltarea, integrarea, migrarea și orice formatare necesară, costurile de personalizare, adică acele costuri asociate mapării componentelor independente pentru prima dată, costurile de întreținere continuă,căci întreținerea este necesară pentru orice arhitectură software, dar poate fi simplificată și optimizată atunci când se cunoaşte modul de gestionare a fiecărei componente individuală.
Beneficiile unei astfel de arhitecturi constau în agilitate, deoarece va fi mai ușoară identificarea şi răspunsul la probleme, provocări sau potențiale îmbunătățiri, actualizări, care sunt rapide și eficiente, ceea ce înseamnă că sistemul compozibil va avea un timp de nefuncționare minim și întreruperi limitate ale serviciului, scalabilitate, căci adăugarea sau eliminarea componentelor independente și schimbarea cadrului software este mult facilitată.